Dansând (Hora Unirii) cu SPP-ul

Dacă Kevin Costner a făcut un film de bună calitate (discutăm și disputăm, dacă e cazul), acela a fost "Dancing with the Wolves". Tragedia fostului agent de represiune izolat de violența lumii în care trăia este dată de invazia propriei sihăstrii de aceeași violență de care fugea.
Imaginea lui Traian Băsescu la Iași, dansând Hora Unirii cu aghiotantul și atent selecționata d-ra Maricica, partenerul aprobat, e chiar dimensiunea izolării celui ales să fie președintele României. Trăitor în bula protectivă și protectoare a serviciului de protecție, hrănit cu informații doar de sintezele zilnice de la SRI și SIE, protejat de consilieri în fața oricărei imixtiuni din afară (așa spun surse diplomatice) TB chiar are impresia că reformează România. Nu îi plâng de milă în nici un fel - e lumea pe care și-o dorește - micro-cosmul în care este șef absolut și de necontestat (pentru că altfel nu pot să interpretez referirile tot mai obsesive din aparițiile mediatice la "vârsta de aur" a căpităniei D-sale - o lume singulară,autarhică și înconjurată de ape în care el este "the master of the boat").
Insistența cu care "garda apropiată" a lui TB - în primul rând Elena Udrea - acuză complotul opoziției în huiduirea prezidentului, nu dă decât măsura gamei minore în care se intonează "hosannah" prezidențială - Cezarul și nația ar fi fost în deplin acord fără monstruoasa coalițiune.
P.S. Dacă dl. Baconschi ar fi fost diplomat (așa cum se pretinde) ar fi știut ca la o ceremonie de stat nu se vine îmbrăcat ca la o excursie rurală. Cât de prieten aș fi cu jachetele Barbour, nu la Iași și la Ziua Unirii l-aș fi purtat. Jignești și ocazia și locul.

De ce Caliban?

Trebuie să recunosc faptul că, de prima dată când am citit "Furtuna" lui Shakespeare, Caliban mi-a fost simpatic. Teluric și simplist, cu instincte mai mult decât cu rațiune, Caliban era "the perfect underdog" al unei lumi gestionate de magia intelectului. Atâta vreme cât Prospero gestiona insula, Caliban părea a fi un revoltat fără revoltă, opozantul perfect, adunătorul compasiunii noastre! Dar niciodată nu mi-am pus problema cum va arăta insula guvernată de Caliban! Din păcate, România este guvernată, măcar de doi ani de zile, de un personaj al cărui gen proxim este doar fiul lui Sycorax. Ariel pare că se complace în starea de adulator necontrolat al lui Caliban, Miranda, plecată cu Fernando, a fost înlocuită de o "nevastă veselă" dar nu din Windsor, iar caprele lui Caliban iau parte la guvernarea insulei. Cam trist peisajul, nu?
Dacă Traian Băsescu, căci despre el este vorba, a ratat ceva este transformarea, pe care tot Shakespeare o descrie la sfârșitul lui Henric al IV-lea, cea din om de rând, supus mai mult dorințelor și instinctelor sale, în deținătorul magistraturii supreme. Poate când va termina "De ce iubesc femeile" (mă-ndoiesc de acest lucru, tot o citește de 7 ani) va citi dialogurile dintre Prințul Harry (viitorul rege) și două personaje - Întâiul Judecător și Sir John Falstaff. Sunt doar vreo 3 pagini! Ca să vadă ce a ratat. Dacă nu să vadă filmul. Dacă nu vede filmul. să-l pună pe vreun Ariel de curte să-i povestească!
P.S. Pentru explicații despre personaje vezi Furtuna pe wikipedia.

Pakistan și Al-Quaeda

United Militants Threaten Pakistan’s Populous Heart - NYTimes.com

De câteva luni Pakistan devine cel mai propice teren pentru propaganda pro-Taliban. Cea mai bună explicație a fenomenului am găsit-o într-un articol de acum câteva zile - este reacția la vidul de identitate generat de post-colonialism.

Despre analiști

Op-Ed Columnist - Learning How to Think - NYTimes.com

Excelent articol despre meseria de "analist". Să se mai întrebe unii și alții de ce mă feresc să fac prea multe predicții. Pe de de altă parte, vine de la un "editorialist".